Lansare: Eddy de Wind – Auschwitz, ultima stație. Povestea mea din lagăr

Miercuri, 27 ianuarie 2020, cu ocazia Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, Editura Humaniats Fiction vă invită să vizionați lansarea #online a volumului Auschwitz, ultima stație. Povestea mea din lagăr, 1943-1945 de Eddy de Wind, o mărturie tulburătoare din iadul de sârmă ghimpată, singura carte scrisă la Auschwitz încă din timpul războiului, recuperată după aproape 75 de ani de la prima ediție și aflată în curs de apariție în peste 30 de țări.

Participă: Felicia Waldman, conferențiar universitar la Facultatea de Litere, Universitatea din București, coordonator al Centrului de Studii Ebraice, Cristian Pătrășconiu și Marian Voicu, scriitori și publiciști, și Vlad Stroescu, psihiatru.
Moderator: Denisa Comanescu, directoarea Editurii Humanitas Fiction.

Evenimentul va fi difuzat pe pagina de Facebook Humanitas Fiction și pe pagina de YouTube https://bit.ly/Humanitas-YouTube. Înregistrările audio vor fi ulterior disponibile pe https://bit.ly/Humanitas-Soundcloud.

Eddy de Wind s-a născut pe 6 februarie 1916 la Haga. Și-a pierdut tatăl pe când avea numai trei ani, dar a crescut înconjurat de marea afecțiune a mamei. Inteligent și tenace, a urmat medicina la Leiden. După ce ocupația germană a impus excluderea studenților evrei, a reușit, cu ajutorul profesorilor săi, să-și termine studiile mai devreme și să-și ia diploma de absolvire. Și-a făcut rezidențiatul în psihanaliză în secret, la Amsterdam, și după o încercare ratată de a fugi în Elveția a mers voluntar în lagărul de tranzit de la Westerbork, unde spera să-și regăsească mama. Acolo a aflat însă că aceasta fusese deja trimisă la Auschwitz. La Westerbork a întâlnit o tânără infirmieră, Friedel, de care s-a îndrăgostit și cu care s-a căsătorit, iar mai apoi au fost deportați împreună la Auschwitz. Deși pe toată perioada cumplită a detenției au reușit să păstreze legătura, în haosul ultimelor zile ale lagărului s-au pierdut unul de celălalt. Înainte de eliberarea lagărului, la care a fost martor, Eddy de Wind a început să noteze într-un caiet gânduri și impresii care vor constitui punctul de pornire al cărții de față. După eliberare, a rămas încă trei luni la Auschwitz, la cererea comandanților sovietici, lucrând ca medic. Acesta este răstimpul în care și-a scris întreaga mărturie care avea să devină cartea-document Auschwitz, ultima stație. Povestea mea din lagăr, 1943-1945 (1946; Humanitas Fiction, 2021). Încă nesigur asupra sorții care îl așteaptă, a atribuit toate întâmplările unui personaj pe care l-a numit Hans van Dam. La întoarcerea în Olanda, în 1946, a aflat că și Friedel a supraviețuit, iar în același an a apărut prima ediție a cărții sale, astăzi în curs de traducere în peste 30 de țări. În următoarea perioadă s-a specializat în psihiatrie și psihanaliză și a scris despre sindromul KZ, sindromul vinii supraviețuitorului, și transmiterea transgenerațională a traumei, fiind unul dintre primii autori din lume care au abordat aceste teme în mod științific. A murit pe 27 septembrie 1987, la vârsta de 71 de ani.

La firul cărții

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Next Post

Rodia Perséphonei. Madeleine Cancicov și spațiul concentraționar românesc

Sun Feb 28 , 2021
Un volum mai puțin obișnuit de memorii carcerale, redactat într-o manieră ce ignoră convențiile genului, amintind, în punctele sale cele mai relevante, de Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, rămâne deocamdată greu accesibil cititorului român. Le Cachot des Marionnettes (Temnița marionetelor) de Madeleine Cancicov, o bijuterie de mare rafinament artistic, apărută în 1990 în […]

Categorii